Shysie


Leave a comment

Actions, Reactions

Image

 

Si de ce ti-ar pasa de necunoscutul din gandurile celorlalti? De ce te-ai framanta zi de zi ca nu esti cine vor ei sa fii, si cum vor ei sa fii?

Care ei? Care tu?

Ne petrecem prea mult timp luptand pentru visuri ce nu ne apartin. Si, asemenea unor artisti desavarsiti, ne cream imaginea perfecta. Linii clare, o pata de culoare pe ici pe colo, gesturi studiate si privirea ferma.

As vrea sa te dezbraci de sintagme si de costume. Fa-ti din asta o arta. Dezbraca-te de societate si pastreaza-te pur, asa cum esti tu si cum iti doresti tu sa fii.

Ne modelam oricum ca lutul, detka. Ne entuziasmam in fiecare zi la vise marunte, mereu altele. Parte dintr-un puzzle pe care inca inceram sa il terminam….sa vedem imaginea de ansamblu. In fiecare zi ma mai cunosc un pic. Si in fiecare zi ma adaptez, ma modelez si imi redesenez sperantele.

Azi fac primii pasi catre mine…

 


Leave a comment

Dear Detka, (3)

Image

Ma simt contrariata si obligata sa impartasesc cu tine cele cateva ganduri ce nu imi dau pace acum. Tu sigur intelegi, fiecare om are momentele lui de, sa zicem, reflectie asupra sa si a lumii ce il inconjoara,nu?

Din ce in ce mai des si mai insistent, am ajuns sa consideram singuratatea o boala, detka. Un semn de slabiciune care, in ochii nostri, ne face mai putin oameni, mai putin fericiti, mai putin impliniti.

De ce am sustine ca suntem jumatati cand suntem singuri? De ce ne-am mahni zilele crezand ca pe cont propriu nu putem gasi urma de liniste, de fericire?

Singuratatea naste idei, ne forteaza sa reflectam asupra propriului suflet si ne faciliteaza un moment de respiro.

Singuratatea e ca o doza de vise, de care fiecare are nevoie din cand in cand. Ca la orice drog, nici aici supradoza nu este indicata.

Singuratatea traseaza planuri. Caci ce moment mai bun ar exista pe pamant ca noi sa ne punem ordine in ganduri, sa ne facem planuri de viitor, sa punem la cale urmatorul pas prin viata?

Singuratatea se contureaza in metafore. E mai mult o stare de spirit decat un fapt concret. Putem fi complet izolati in mijlocul unui  ocean de oameni, intr-o mare de suflete adancite in propriile lor epitete.

Si cu toate astea, mi-e dor de caldura ta si de adapost….

Gasim o cale de mijloc, detka?


1 Comment

Dear Detka,

Image

A trecut ceva timp de cand nu ti-am mai scris, dar tu intelegi. Stii ca ma pierd in multime, printre vise colorate sau clipe in alb-negru si uit de mine, uit sa mai privesc in oglinda ce salasluieste in suflet.

Ti-am mai zis ca iubesc oamenii, nu ? Suna a cliseu, naivitate chiar, dar imi sunt dragi toti oamenii din viata mea, fara exceptie. Fiecare are ceva al lui, unic, ce il defineste si il separa de ceilalti.

Se spune ca e riscant sa crezi in oameni, sa poti sa acorzi prezumtia de nevinovatie pana la proba contrarie si nu invers. Dar nu pot trai intr-o lume in care domneste suspiciunea, banuiala.

Toti gresim si ranim, fie ca ne facem noua insine rau sau altora. Unii o fac fara sa isi dea seama, altii dinadins. Dar chiar si acestia au impulsul de a actiona cu rautate din cauza unor dezamagiri trecute, e  o refulare, corecta sau nu.

Suntem oameni, si toti avem defecte, la fel cum avem si calitati. Cei ce nu pot vedea in persoanele din preajma lor macar o licarire de bunatate, inocenta sau blandete, sunt niste oameni goi. Inraiti, suspiciosi, la randul lor banuiti de altii.

Detka, tu mai crezi in inocenta ? Mai esti dispus sa acorzi o sansa din prima, inainte de a cerceta si a cauta fiecare semn de vina la o persoana ?

E o meserie riscanta sa poti face asta, nu ?

Eu cred ca am mai mult de castigat decat de pierdut. Cred ca fiecare om este frumos in felul lui. Fiecare ascunde un copil jucaus si inocent in adancul fiintei sale. Si fiecare simte emotii, durere, fericire, dragoste in egala masura ca si cei din jurul lui. Fiecare are dreptul sa lupte pentru un univers personal mai bun.

Am citit ingrijorare sincera, blandete si emotie azi in ochii unor straini, atunci cand unui oarecare i s-a facut rau, corpul i-a cedat si a lesinat pret de cateva secunde.

Asta e realitatea. Muncim, ne consumam, luptam zi de zi pentru acel viitor mai bun, asa cum ni-l imaginam noi. Si fiecare om cedeaza din cand in cand atunci cand fizicul este coplesit de psihic.

Partea frumoasa este ca nu suntem singuri. Indiferent unde am fi, ce am face si cum ne-am simti, intotdeauna va exista cineva care sa ne intinda  o mana de ajutor.

Gratuit. Lipsit de un interes ascuns.

Eu asa aleg sa privesc in jur. Si zi de zi descopar zambete, lacrimi, frica si determinare. Toate intr-o privire scurta, pe furis.

Suntem atat de ascunsi si totusi atat de vulnerabili unii in fata altora.

That’s the beauty of it, detka…


1 Comment

Dear Detka,

Image

 

Stii momentul ala in care starea ta sufleteasca se sincronizeaza cu vremea de afara…?

Imi zboara gandurile aiurea, lovindu-se de peretii cladirilor din jur ca bezmeticele. Concentrarea mea si-a luat vacanta si m-a lasat sa ma lupt singura cu imaginatia ce n-are stare.

Si incearca sa te gandesti la toate senzatiile posibile adunate si prinse intr-un singur corp, un singur suflet.

Amplifica din plin cu emotii si panica pentru ca apoi sa intinzi tot mixul asta de-a lungul mai multor zile si vei obtine un suflet extenuat, avid de aer.

Iar am un gol in stomac, Detka, si ma pierd printre randuri pentru a mia oara. Litere, cuvinte, fraze intregi se joaca si imi joaca feste.

Acum e liniste si ma inspaimanta. Linistea nu e niciodata inocenta, nu stiai ?