Shysie

Controversies

Leave a comment

Iti plangi durerea pe muchii de creion si ti-o descrii pe piele intr-un joc obsesiv-compulsiv unde detaliile sunt minutios dezvoltate,trasate,asezate.

Cu forme cubice de tus ca smoala scrii ce niciun muritor nu poate sa citeasca.

In umbre studiate se ascund mesaje de demult. In aripi iti soptesti captivitatea . In palme iti strigi libertatea nedorita.

Un fel de “Lasa-ma, te vreau”

O picatura de Nu , intr-o mare de Da.

Ti-ascunzi natura blanda sub o piele gorasa, tare, ce nu lasa la vedere decat demonul ce singur ti-l creezi. Iti construiesti ca un artist desavarsit o imagine a ceea ce ai vrea sa fii.

So perfect….te-ai convins pana si pe tine.

Ne tii captivi in simboluri ce nu fac decat sa destrame un vis demult uitat. Il retraiesti si-l readuci la lumina, uneori cu semnul mastii ce o porti, alteori lepadandu-te de ea.

Dualitate perfecta, master of disguise.

De ce iti porti sentimentele ca pe-o sentinta? De ce alungi pana si bruma de lumina ce-a ramas ?

Iti place si urasti.

Vrei sa te eliberezi, dar nu prea.

Plangi si razi, soptesti si strigi, esti tu si totusi….

Ti-ai definit o a doua personalitate ce risca sa te inghita cu totul. Si tu stii asta.

Cu cat incerci mai mult sa te dezici de ea, cu atat ti-o apropii mai tare.

Stingi focul cu gheata si ziua cu noaptea.

Mai ai doar un moment, un clar de luna, cand toate straturile se topesc….


Leave a comment

Nonsense

Image

Ti-as smulge gandurile

unul cate unul, sa le tin in palme.

Ti-as trai visele

ce clipe dulci se-ascund, asteapta.

Ti-as rupe franghiile

sa te eliberez de tine, o secunda.

Ti-as inmulti sperantele

sa nu uiti sa iubesti nicicand.

Copil al diminetii, cu ochii mari de roua

ai lumea-ntreaga de vazut!

Iti curge soarele prin vene.

Ai mari

Ai timp

Rabdare…

Ti-as coase aripi ca sa vezi

cati ratacim

in lumea asta mare…


1 Comment

City Traveler

Image

 

As vrea sa evadez, chiar si pentru o secunda. Din rutina, din mine, din toata viata asta monotona si mult prea ancorata in realitate pentru gusturile mele.

 

Caut orice ocazie pentru a desavarsi evadarea perfecta. Imi las sufletul si gandurile sa zboare nestingherite prin sertarele cu amintiri sau prin campurile cu muguri de vise.

 

Zi de zi, incerc o suita de senzatii.

 

Imi place sa privesc obisnuitii calatori din metrouri, tramvaie. I-ai observat vreodata cu atentie, Detka?

 

In jurul fiecaruia pluteste o poveste. Unica in felul ei. Sunt atat de multi calatori si totodata nu e nimeni.

 

Un metrou de marionete vii, ale caror ganduri sunt mult prea departe. Si toti alearga de la o statie la alta ca in transa.

 

Uneori imi dau seama ca ochii pe se opresc asupra unui oarecare si, inconstient, cercetez fiecare trasatura a fetei, fiecare gest involuntar.

 

E un amalgam de povesti imprimate in aer. As putea petrec ore intregi facand speculatii asupra piesei din spatele cortinei, bazandu-ma doar pe o pereche de ochi ce nu stiu sa minta.

 

Si zi de zi descopar altii si altii. O enciclopedie urbana a unui Bucuresti simtit, fara poze,fara definitii. Un teatru mut. Emotie pura dezvaluita involuntar.

 

Dimineata in orasul fantoma, gandurile alearga in mii de directii.

 


Leave a comment

Wanderers

Image

Culegem zambete straine

Pentru-a ni le contura pe chip.

Gravam vise in mii de culori,

Alungam ganduri haine.

Trasam contur pe sticla aburita :

Un soare in ochii lui,

Un strop de ploaie pe haina ei.

O soapta domolita.

Ratacim neincetat printre ganduri.

Pierduti, impreuna, copii.

Se poarta iubirea anul asta !

Suflete-umbrela isi apara povestea

Si oameni strazile pustii.


Leave a comment

Dream under the starry sky

Image

She found herself within the meadow

Surrounded by the lurking shadows

The stars up high began to shake

She found herself so wide awake

 

The shadows danced around her thoughts

Leaving her feeling she was lost

Between two worlds, the day and night

So vast, consuming at first sight

 

But she stood frozen on the grass

For seconds that as hours passed

The lurking shadows of the meadow

Told her the story of the willow:

 

A beauty of the decades passed

Could raise desire in a blast

Alas! Her heart was oh so cold

Or so the shadows have been told

 

No warrior could win this heart

That only one desire had

She only loved the forest lord

The river that so mildly flowed

 

Thus day and night she softly prayed

For him to hear her serenade

For him to whisper words of kindness

Towards the beauty, a caress

 

But silence crept into the darkness

Leaving poor beauty in a fortress

Of tears and pain, of broken soul

While her beloved lord was cold

 

And so the beauty stood and wept

For promises that stayed unkempt

The lurking shadows of the meadow

Said beauty is the weeping willow

 

Forever leaned over the river

The forest lord, who shines like silver

Unloved, unwanted, undesired

Her love such everlasting fire.

 

The girl laid frozen on the grass

The shadows let the hours passed

Now morning raised above the meadow

Awakening the girl, the willow

 

A dream! She thought, with sleepy eyes

Watching the river with surprise;

A child whose night was troubled dreams

Of shadows, legends and love themes…