Shysie


Leave a comment

Blocked

Image

Si pentru-a mia oara ma regasesc in fata unei coli albe.
Creioanele s-au tocit si cuvintele nu mai curg in propozitii fluente. Imi construisem o lume numai a mea, in care visele se impleteau anapoda si abundau in culori vii.
Fiecare zi nu facea decat sa creeze si mai mult haos in coltul meu de imaginatie. Dorintele de ieri luptau sa isi pastreze din tarie la intalnirea celor de azi. Un cumul de senzatii, un vulcan de asteptari si emotii cat cuprinde.
S-a lasat seara peste fortareata mea imaginara. Nu visez in alb-negru, dar culorile au inceput sa paleasca, iar gandurile nu mai zboara razlete, furandu-mi concentrarea.
Imi place sa cred ca e doar un apus trecator, ca oricare altul. Soarele dispare incet, inghitit de valurile nestatornice, doar ca sa rasara intr-un alt colt de rai.
E multa multa liniste acum. Frig, sterp, strain.
Incotro…?

Advertisements


Leave a comment

Introspectie

Image

Imi caut expresivitatea in oglinzi

Priviri fugitive. Reflexii pierdute

O padure de smarald ma urmareste intens

Claritate. Urme de ploaie

 

Pupile dilatate lasa soaptele sa iasa

Evolutie. Isi striga evadarea

Imi caut linii, puncte si suspine pe frunte

Neted. Piatra. Paloare

 

Oglinzile se sparg in sute de reflexii

Taie si musca din sufletul meu

Doar ochii pastreaza o viata a lor

Tropice. Salbaticie. Calm

 

Eu, eu, eu……….cine?

 


1 Comment

Manifesto

Image

 

Nu ma opresc subit la rasarit de soare
N’ascund privirea-mi de lumina blanda
Nu’s una cu o lume tot mai tematoare
Nu ma feresc s-aud cum pasarile canta

Nu vreau sa’nghet adancuri de cuvinte
Nu stiu s’arunc in vid ce-odata am trait
N-am sa m-ascund de aduceri-aminte
Nu-mi place lasitatea, inca n-am murit.

Ma-aplec odata cu apusul catre voi
Si-astept s’aud aplauze pe scena mea
Privesc pentru-a mia oara cu-ochii goi
O mare de oameni, cu profunzimea sa.

Ma scufund la cat mai mare-adancime
Inot printre suflete ratacite’n pustiu
Ascult pareri de rau strigate in multime
Si sufletul ma doare caci e inca viu..


1 Comment

City Traveler

Image

 

As vrea sa evadez, chiar si pentru o secunda. Din rutina, din mine, din toata viata asta monotona si mult prea ancorata in realitate pentru gusturile mele.

 

Caut orice ocazie pentru a desavarsi evadarea perfecta. Imi las sufletul si gandurile sa zboare nestingherite prin sertarele cu amintiri sau prin campurile cu muguri de vise.

 

Zi de zi, incerc o suita de senzatii.

 

Imi place sa privesc obisnuitii calatori din metrouri, tramvaie. I-ai observat vreodata cu atentie, Detka?

 

In jurul fiecaruia pluteste o poveste. Unica in felul ei. Sunt atat de multi calatori si totodata nu e nimeni.

 

Un metrou de marionete vii, ale caror ganduri sunt mult prea departe. Si toti alearga de la o statie la alta ca in transa.

 

Uneori imi dau seama ca ochii pe se opresc asupra unui oarecare si, inconstient, cercetez fiecare trasatura a fetei, fiecare gest involuntar.

 

E un amalgam de povesti imprimate in aer. As putea petrec ore intregi facand speculatii asupra piesei din spatele cortinei, bazandu-ma doar pe o pereche de ochi ce nu stiu sa minta.

 

Si zi de zi descopar altii si altii. O enciclopedie urbana a unui Bucuresti simtit, fara poze,fara definitii. Un teatru mut. Emotie pura dezvaluita involuntar.

 

Dimineata in orasul fantoma, gandurile alearga in mii de directii.

 


Leave a comment

Short stories

Image

E reprezentatia perfecta….zeci de perechi de ochi si tu. Gol in doua straturi de haine, sub zeci de priviri acuzatoare.

Peretii- martori nu iarta niciodata.

Iti scrijelesti povestea rand cu rand pe coli de beton reci ca gesturile dintre noi.

Peretii-gazeta dojenesc neincetat copilul din tine. El se joaca printre cuvinte cu salturi de acrobat si mai-mai ca-si rupe o mana la sfarsit de fraza. Dar continua jocul caci la sfarsit e necunoscutul.

Si ei nu iarta niciodata.

Ai incercat sa arunci cu semne de exclamare in ferestrele blande, dar peretii le-au tinut fortareata.

Si-acum te joci si tu pe silabe si puncte de suspensie. Cu vise colorate iti scrijelesti povestea in alb-negru.


Leave a comment

Ars Poetica

Image

Am fotografiat norii ca sa-i pot privi si cand e cer senin

Am rupt corzile viorii ca sa nu existe melodie mai presus de-a mea

Am ars orice carte ca povestea mea sa fie unica

Si am presat frunze pentru ca natura sa nu moara nicicand

 

Dar mi-am inghetat sufletul, sa-l pot pastra in timp

Si am inchis ochii pentru a-i feri de lumina puternica a celor din jur

Apoi am uitat sa respir….pentru a trece in eternitate…

Si am pierdut….

 


Leave a comment

Performance

Image

Ma ascund acum in sunet si in pasi.

Tu m-ai observat si te-ai gandit ca poti profita de slabiciunea mea, de faptul ca am fobie de singuratate desi practic n-as avea motive. Dar uneori, desi in mijlocul unei multimi la care tin enorm, ma simt atat de singura…

Ma ascund in sunet…

Nimic nu se compara cu bucuria pe care o simt atunci cand ceva in care pun suflet prinde contur, cand reusesc sa transmit ceea ce simt si sa stralucesc prin clipa. Dar nu ar fi completa aceasta bucurie fara zambetele ce ma asteapta in culisele scenei mele, zambete care-mi dau incredere in mine si ma determina sa merg mai departe,tot mai departe. Cateva clipe pot aduce un motiv destul de puternic pentru ca eu sa zambesc fara incetare zile in sir…

Ma ascund in pasi…

Sunt pasii pe care ii fac nu in urma ci alaturi de altii ca si mine. Pasi prin viata, prin bine si rau. Orice greseala este sanctionata….insa orice reusita este recompensata prin infinit. Uneori ne pierdem in acest cerc vicios, desi gresim de multe ori, ne ridicam si ne scuturam de praf pentru a mai incerca o data, in asteptarea aplauzelor finale.

Sunet….pasi….