Shysie

Controversies

Leave a comment

Iti plangi durerea pe muchii de creion si ti-o descrii pe piele intr-un joc obsesiv-compulsiv unde detaliile sunt minutios dezvoltate,trasate,asezate.

Cu forme cubice de tus ca smoala scrii ce niciun muritor nu poate sa citeasca.

In umbre studiate se ascund mesaje de demult. In aripi iti soptesti captivitatea . In palme iti strigi libertatea nedorita.

Un fel de “Lasa-ma, te vreau”

O picatura de Nu , intr-o mare de Da.

Ti-ascunzi natura blanda sub o piele gorasa, tare, ce nu lasa la vedere decat demonul ce singur ti-l creezi. Iti construiesti ca un artist desavarsit o imagine a ceea ce ai vrea sa fii.

So perfect….te-ai convins pana si pe tine.

Ne tii captivi in simboluri ce nu fac decat sa destrame un vis demult uitat. Il retraiesti si-l readuci la lumina, uneori cu semnul mastii ce o porti, alteori lepadandu-te de ea.

Dualitate perfecta, master of disguise.

De ce iti porti sentimentele ca pe-o sentinta? De ce alungi pana si bruma de lumina ce-a ramas ?

Iti place si urasti.

Vrei sa te eliberezi, dar nu prea.

Plangi si razi, soptesti si strigi, esti tu si totusi….

Ti-ai definit o a doua personalitate ce risca sa te inghita cu totul. Si tu stii asta.

Cu cat incerci mai mult sa te dezici de ea, cu atat ti-o apropii mai tare.

Stingi focul cu gheata si ziua cu noaptea.

Mai ai doar un moment, un clar de luna, cand toate straturile se topesc….


Leave a comment

Requiem

 
Image
Nostalgici ne plangem singuratatea
Vibram diferit si destins
Eu am sunetul meu
Tu ti-l descoperi pe-al tau
Inchis, prins,
Fugar de ocazie
Nu vrem sa le eliberam
Sa ne radem fericirea
E-un sunet aparte
In singuratate si-n amintiri
Nu le vrem mute, nu ne recunoastem
In ele
Fara sa le plangem
In noi, in fiecare zambet nou
Recviem pentru cel vechi
Traim in noi,
In trecut.


Leave a comment

Short stories

Image

E reprezentatia perfecta….zeci de perechi de ochi si tu. Gol in doua straturi de haine, sub zeci de priviri acuzatoare.

Peretii- martori nu iarta niciodata.

Iti scrijelesti povestea rand cu rand pe coli de beton reci ca gesturile dintre noi.

Peretii-gazeta dojenesc neincetat copilul din tine. El se joaca printre cuvinte cu salturi de acrobat si mai-mai ca-si rupe o mana la sfarsit de fraza. Dar continua jocul caci la sfarsit e necunoscutul.

Si ei nu iarta niciodata.

Ai incercat sa arunci cu semne de exclamare in ferestrele blande, dar peretii le-au tinut fortareata.

Si-acum te joci si tu pe silabe si puncte de suspensie. Cu vise colorate iti scrijelesti povestea in alb-negru.