Ti-ai imaginat vreodata ca cerul este de fapt lumea noastra? Poate ca adevarata lume se afla in nori, iar noi nu facem decat s-o imitam.
In norii ca vata de zahar se ascund oceanele si muntii, locuri neintinate si pure, iar in norii grei si plumburii sunt adunate partile noastre cu care nu ne mandrim, toate invaluite intr-un gri de tristete si nostalgie. Acum intelegi de ce zilele frumoase te fac sa visezi cu ochii deschisi? Si de ce ploaia aduce lacrimi?
Azi, seara nu mai aduna valul de matase cu reflexe violet ci un ocean fara valuri si prea putin adanc, de un azuriu perfect.
Asa ca azi doar noi formam apusul pentru ca stelele sa aiba ce sa admire. Pacat ca nu-i pot intreba cum e vremea pe acolo, ca sa-mi pot da seama ce culoare purtam azi.
Dar sunt sigura ca acea lume pe care noi dorim s-o imitam si la care visam zi de zi are parte de un spectacol mult mai divers ca al nostru, cu o adevarata aurora boreala pornita din pastelul florilor sau cu o ploaie acida,a rautatii.
Acolo isi gasesc loc extremele, iar noi detinem fragila cale de mijloc, al carei puls ei il iau zi de zi.
Mai vrei sa zbori?
Shysie 