Blocked

Si pentru-a mia oara ma regasesc in fata unei coli albe.
Creioanele s-au tocit si cuvintele nu mai curg in propozitii fluente. Imi construisem o lume numai a mea, in care visele se impleteau anapoda si abundau in culori vii.
Fiecare zi nu facea decat sa creeze si mai mult haos in coltul meu de imaginatie. Dorintele de ieri luptau sa isi pastreze din tarie la intalnirea celor de azi. Un cumul de senzatii, un vulcan de asteptari si emotii cat cuprinde.
S-a lasat seara peste fortareata mea imaginara. Nu visez in alb-negru, dar culorile au inceput sa paleasca, iar gandurile nu mai zboara razlete, furandu-mi concentrarea.
Imi place sa cred ca e doar un apus trecator, ca oricare altul. Soarele dispare incet, inghitit de valurile nestatornice, doar ca sa rasara intr-un alt colt de rai.
E multa multa liniste acum. Frig, sterp, strain.
Incotro…?

Requiem

 

Nostalgici ne plangem singuratatea

Vibram diferit si destins

Eu am sunetul meu

Tu ti-l descoperi pe-al tau

Inchis, prins,

Fugar de ocazie

Nu vrem sa le eliberam

Sa ne radem fericirea

E-un sunet aparte

In singuratate si-n amintiri

Nu le vrem mute, nu ne recunoastem

In ele

Fara sa le plangem

In noi, in fiecare zambet nou

Recviem pentru cel vechi

Traim in noi,

In trecut.

Actions, Reactions

 

Si de ce ti-ar pasa de necunoscutul din gandurile celorlalti? De ce te-ai framanta zi de zi ca nu esti cine vor ei sa fii, si cum vor ei sa fii?

Care ei? Care tu?

Ne petrecem prea mult timp luptand pentru visuri ce nu ne apartin. Si, asemenea unor artisti desavarsiti, ne cream imaginea perfecta. Linii clare, o pata de culoare pe ici pe colo, gesturi studiate si privirea ferma.

As vrea sa te dezbraci de sintagme si de costume. Fa-ti din asta o arta. Dezbraca-te de societate si pastreaza-te pur, asa cum esti tu si cum iti doresti tu sa fii.

Ne modelam oricum ca lutul, detka. Ne entuziasmam in fiecare zi la vise marunte, mereu altele. Parte dintr-un puzzle pe care inca inceram sa il terminam….sa vedem imaginea de ansamblu. In fiecare zi ma mai cunosc un pic. Si in fiecare zi ma adaptez, ma modelez si imi redesenez sperantele.

Azi fac primii pasi catre mine…

 

Nonsense

Ti-as smulge gandurile

unul cate unul, sa le tin in palme.

Ti-as trai visele

ce clipe dulci se-ascund, asteapta.

Ti-as rupe franghiile

sa te eliberez de tine, o secunda.

Ti-as inmulti sperantele

sa nu uiti sa iubesti nicicand.

Copil al diminetii, cu ochii mari de roua

ai lumea-ntreaga de vazut!

Iti curge soarele prin vene.

Ai mari

Ai timp

Rabdare…

Ti-as coase aripi ca sa vezi

cati ratacim

in lumea asta mare…

Introspectie

Imi caut expresivitatea in oglinzi

Priviri fugitive. Reflexii pierdute

O padure de smarald ma urmareste intens

Claritate. Urme de ploaie

 

Pupile dilatate lasa soaptele sa iasa

Evolutie. Isi striga evadarea

Imi caut linii, puncte si suspine pe frunte

Neted. Piatra. Paloare

 

Oglinzile se sparg in sute de reflexii

Taie si musca din sufletul meu

Doar ochii pastreaza o viata a lor

Tropice. Salbaticie. Calm

 

Eu, eu, eu……….cine?

 

Manifesto

 

Nu ma opresc subit la rasarit de soare
N’ascund privirea-mi de lumina blanda
Nu’s una cu o lume tot mai tematoare
Nu ma feresc s-aud cum pasarile canta

Nu vreau sa’nghet adancuri de cuvinte
Nu stiu s’arunc in vid ce-odata am trait
N-am sa m-ascund de aduceri-aminte
Nu-mi place lasitatea, inca n-am murit.

Ma-aplec odata cu apusul catre voi
Si-astept s’aud aplauze pe scena mea
Privesc pentru-a mia oara cu-ochii goi
O mare de oameni, cu profunzimea sa.

Ma scufund la cat mai mare-adancime
Inot printre suflete ratacite’n pustiu
Ascult pareri de rau strigate in multime
Si sufletul ma doare caci e inca viu..

In Palme

[Sa-mi iau sentimentele
in propriile maini
sa-mi lumineze emotiile.
In palmele mele
sperantele sunt magice,
intre degetele mele
realitatea se simte magulita.
Apoi, sa le eliberez,
sa trec la dragoste,
ca sa-mi palpez
durerile omenesti.]

Fdx, 2005

 

Mi-e dor sa te citesc, old friend…

City Traveler

 

As vrea sa evadez, chiar si pentru o secunda. Din rutina, din mine, din toata viata asta monotona si mult prea ancorata in realitate pentru gusturile mele.

 

Caut orice ocazie pentru a desavarsi evadarea perfecta. Imi las sufletul si gandurile sa zboare nestingherite prin sertarele cu amintiri sau prin campurile cu muguri de vise.

 

Zi de zi, incerc o suita de senzatii.

 

Imi place sa privesc obisnuitii calatori din metrouri, tramvaie. I-ai observat vreodata cu atentie, Detka?

 

In jurul fiecaruia pluteste o poveste. Unica in felul ei. Sunt atat de multi calatori si totodata nu e nimeni.

 

Un metrou de marionete vii, ale caror ganduri sunt mult prea departe. Si toti alearga de la o statie la alta ca in transa.

 

Uneori imi dau seama ca ochii pe se opresc asupra unui oarecare si, inconstient, cercetez fiecare trasatura a fetei, fiecare gest involuntar.

 

E un amalgam de povesti imprimate in aer. As putea petrec ore intregi facand speculatii asupra piesei din spatele cortinei, bazandu-ma doar pe o pereche de ochi ce nu stiu sa minta.

 

Si zi de zi descopar altii si altii. O enciclopedie urbana a unui Bucuresti simtit, fara poze,fara definitii. Un teatru mut. Emotie pura dezvaluita involuntar.

 

Dimineata in orasul fantoma, gandurile alearga in mii de directii.